Replica la acest comentariu

Pentru a vorbi împreuna despre spiritualitate si de umanism si sa întelegem spiritualitatea umanismului sau umanismul spiritualitatii, trebuie sa identificam evolutia istorica a notiunii de umanism. Bineinteles în aceeasi epoca cuvântul umanism nu evoca aceleasi notiuni pentru toti filozofii, savanti si politicieni, de aceea, pentru simplificare, am retinut sensul cel mai general pentru o perioada stabilita si unii eruditi ar putea foarte usor sa-si gaseasca subiect de dezbatere. Dar nu acesta este scopul primei noastre discutii.

Eruditia forma un cetatean umanist deschis politicii si artelor. Calitatile umaniste se opuneau omului barbar care traia ca un animal fara a întelege legile naturii si nu are deci nici un mijloc de a-si alege comportamentul nici de stapâni instinctele.

Prin aceasta, predarea marilor legi arhitecturale ale lumii de catre umanistii eleni este foarte aproape de al doilea grad masonic care deschide aceasta noua constiinta deja lucrata la primul grad, spre armonia posibila datorita efortului de desteptare a atentiei. Vom reveni ulterior.

Pentru filozofii si înteleptii greci, a trai în afara legilor naturii sau în opozitie cu aceste legi, nu poate duce decât la haos material si la suferinta psihologica într-o agitatie intelectuala fara repere sau axe. Aceasta constienta a ordinii cosmice se putea cladi studiind legile naturale cum ar fi legile geometriei sau aritmeticii pentru Pytagora, legile gramaticii sau ale retoricii pentru Socrate, legile fenomenelor pentru atomistii Lucrece, Empedocle sau Democrite. Ritualurile initiatice ale lui Eleusis sunt foarte aproape de aceasta conceptie despre întelepciune si puneau în opera mijloacele de a dobândi cunoasterea si adevarul deplin.

Chiar din perioada pre-socratica umanismul recunoaste dreptul omului de a trai într-o natura creata pentru el. Omul este ridicat la acelasi nivel cu tot ce vietuieste pe pamânt si cunoasterea sa reprezinta capacitatea de a se integra. Cu privire la alcatuirea omului însusi, Platon îi recunoaste trei suflete esentiale constituind ierarhia naturala a societatii:

• in primul rând sufletul doritor care îsi are centrul la nivelul burtii, acestia sunt taranii si muncitorii;
• in al doilea rând sufletul curajos care îsi are centrul la nivelul diafragmei, acestia sunt razboinicii;
• in al treilea rând sufletul rational care îsi are centrul la nivelul capului, acestia sunt magistratii.

Alain Pozarnic
fost Mare Maestru al Marii Loji a Frantei