O idee ...

Oh minte!De ce ratacesti fara repaus deasupra circumstantelor schimbatoare ale vietii?De ce ma faci atat de confuz si fara odihna?De ce ma impingi sa strang atatea lucruri?Tu esti ca un plug ce se rupe in bucati inainte de a incepe sa are;esti ca o carma care se destrama tocmai in momentul cand omul porneste pe oceanul nasterii si al mortii.La ce bun atatea renasteri daca tu nu te folosesti bine de aceasta viata?
Oh minte!Odata tu m-ai facut sa fiu facut rege si apoi m-ai facut sa fiu nascut ca un paria si sa-mi cersesc mancarea.Uneori ma faci sa ma nasc in locuinta celesta a zeilor in fericire si extaz si dupa aceea ma cufunzi in flacarile celui mai adanc infen.
Oh minte nebuna,complet nebuna!Tu m-ai condus in felul acesta pe nenumarate drumuri si eu te-am ascultat cu supunere.
Oh minte!Daca tu ma puteai invata ca totul este fara substanta,ca totul este trecator!Daca ai putea sa ma inveti sa nu ma cramponez de lucruri,sa nu doresc lucrurile,sa nu dau curs liber nici lacomiei,nici maniei,nici prostiei.Atunci noi am putea traii in liniste!Si rupand dorinta cu sabia intelepciunii nemaifiind tulburati de vicisitudini,de avantaje si dezavantaje,de bine si de rau,de castig si de pierdere,de elogii si de jignire,noi am putea traii fericiti!
Oh mintea mea draga!Tu esti cea care trezesti intai credinta in noi!Tu esti cea care inspiri cautarea noastra!Atunci de ce te lasi atat de usor prada lacomiei,dragostei de bunastare si emotiilor placute?De ce te avanti ici si colo fara un scop definitiv?Lasa-ne sa travesam aceasta viata frumoasa fara teribilele iluzii!