Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucuresti - d. 11 aprilie 1944, Bucuresti) a fost un poet si prozator roman, reprezentant important al Simbolismului romanesc, Mason. Ion Minulescu este numit director general al artelor in 1922.
Nascut la Bucuresti, a copilarit la Slatina, de unde este originara mama sa. A urmat scoala primara si gimnaziul la Pitesti; a facut bacalaureat in 1899 la un pension particular din Bucuresti, "Branza si Arghirescu". In 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele productii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci inca elev la Pitesti, in revista "Povestea vorbei". In 1898, sub semnatura I. Minulescu-Nirvan, tanarul poet publica in "Foaia pentru toti", doi ani mai tarziu poetul pleaca la Paris pentru a studia dreptul. Poetii francezi ii schimba insa dorintele si, captivat de scrierile acestora, uita de studiile sale juridice. Dupa numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proza din "Jurnalul unui pribeag", in revista "Viata noua" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai insemnate ale miscarii simboliste. In 1906, Ion Minulescu incepe sa publice o parte din versurile ce vor compune "Romantele pentru mai tarziu" in revista "Viata Literara si artistica" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce in colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Samanatorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei sederi pe tarmurile Marii Negre regasindu-se in versurile lor, in minulescianele "Romante pentru mai tarziu" (1908) si in "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).