C. A. Rosetti
Constantin Alexandru Rosetti (C.A. Rosetti) (n. 2 iunie 1816, Bucuresti; d. 8 aprilie 1885, Bucuresti), fiu al spatarului Alexandru Rosetti si al Elenei Obedeanu (nascuta Cretzeanu), a fost Francmason roman, om politic si publicist, unul din conducatorii Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca si ai luptei pentru Unirea Principatelor Romane.
Inainte de 1848
Studiile si le-a facut la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti, unde a avut profesori, printre altii, pe Eftimie Murgu si Jean Alexandre Vaillant. In 1832 (sau 1833) intra in armata, servind pana in august 1836, cand a demisionat. "Se apuca de literatura, apoi intra in administratie, fiind seful politiei din Pitesti in 1842, si dupa aceea in magistratura, fiind procuror la Tribunalul civil din Bucuresti. Isi dadu demisia in 1845."
In 1844 pleaca pentru prima data la Paris: "Aveam apoi nadejdea ca lucrind 3-4 ani, ma voi intoarce in patria mea, voi straluci eu prin stiinta si virtute, voi ferici o zi macar pe muma, voi ridica putin patria mea si astfel ma voi sfirsi si eu, cu cugetul in pace ca mi-am implinit frumos misia". Este in legatura cu alti prieteni si amici: Ion C. Bratianu, pictorul Rosenthal, Malinescu, Andronescu, Scarlat Virnav. Prin septembrie (inceput de octombrie) pleaca spre inapoi tara, caci ii vin vesti cum ca mama sa este bolnava.
Dupa moartea mamei sale (decembrie 1844), pe la jumatatea anului 1845 pleaca din nou la Paris, unde audiaza cursurile ganditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, si alti reprezentanti ai spiritului revolutionar francez al epocii. Aici, se straduieste, impreuna cu moldoveanul Scarlat Varnav, sa intareasca relatiile dintre studentii valahi si cei moldoveni, uniti in jurul ideilor noi de autodeterminare nationala si dreptate sociala. In aceasta atmosfera, se infiinteaza, in decembrie 1845, Societatea studentilor romani din Paris, al carei scop marturisit era sa-i ajute pe tinerii mai saraci, dar dotati, sa faca studii la Paris. Ca presedinte al societatii este ales Ion Ghica, secretar C. A. Rosetti, iar casier Scarlat Varnav.
Este initiat in masonerie intr-o Loja pariziana, in 1845.
Se intoarce la Bucuresti in iulie-august 1846, lansandu-se in afaceri: deschide impreuna cu prietenii englezi Winterhalder si E. Grant (viitorul sau cumnat) o librarie, iar in noiembrie 1846 cumpara tipografia asociatiei literare care acoperea activitatea societatii secrete Fratia: "Asociatiunea literara a Romaniei". In acesti ani incepe sa parte din ce in ce mai activa la conducerea comertului bucurestean.
In 1847 se casatoreste cu Mary Grant, devenita astfel Maria Rosetti, o scotiano-frantuzoaica, cea care a fost modelul tabloului Romania revolutionara pictat de C.D. Rosenthal, prietenul lui Rosetti. Mary Grant era sora consulului englez la Bucuresti, Effingham Grant, el insusi casatorit cu o romanca, Zoia Racovita, fiica lui Alexandru Racovita.
Revolutia de la 1848 si exilul
In timpul revolutiei din 1848 a fost unul din liderii curentului radical al revolutionarilor; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de politie (aga) la Bucuresti si redactor al ziarului "Pruncul roman".
Dupa infrangerea guvernului revolutionar, face parte din primul lot de exilati, urcati de turci cu doua plute in susul Dunarii, pana la granita cu Austria. De aici pleaca spre Franta prin Ungaria, Croatia si Austria. Ajunge la Paris in decembrie 1848. In anii exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei "Romania viitoare" si mai ales a revistei "Republica Romana", in care a militat pentru unirea principatelor intr-un stat democratic.
Activitatea dupa revenirea in tara (1857)
Revenit in tara, a editat ziarul liberal-radical "Romanul" si a avut un rol de seama in Adunarea ad-hoc si in alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor si in Tara Romaneasca. In paginile ziarului "Romanul", care a aparut timp de aproape o jumatate de secol, a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea nationala, pentru independenta nationala a tarii.
A fost unul dintre conducatorii Partidului National Liberal, creat in anii 1874-1875, dar in 1884, intrind in conflict cu Ion Bratianu, a organizat o disidenta liberala. A sustinut cu entuziasm proclamarea independentei tarii si participarea Romaniei la razboiul ruso-turc din 1877-1878. In 1858 a pus bazele "Asociatiei lucratorilor tipografi din Bucuresti", al carui presedinte a fost. In 1863 a fondat Casa de ajutor reciproc a tipografilor din Romania alaturi de Walter Scarlat, Iosif Romanov, Zisu Popa, Mihalache Galasescu si Petre Ispirescu.
A fost in mai multe randuri ministru si presedinte al Camerei Deputatilor. A facut parte din primul guvern al lui Carol I, fiind pentru citeva luni ministru al "Instructiunii publice si Cultelor". A fost de doua ori primar al Capitalei. In amintirea revolutionarului roman, in Bucuresti exista strada C.A. Rosetti si Piata C. A. Rosetti, unde troneaza Monumentul lui C. A. Rosetti.
Publicistica lui se caracterizeaza prin avint romantic, stil patetic, vibrant. In tinerete a scris versuri sentimentale si patriotice, a tradus din Byron, Béranger, Lamartine, Hugo.
- autentifica-te pentru a adauga comentarii
- English