Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu (n. 1819, Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, Bucuresti) a fost Francmason roman, poet, om politic, diplomat, participant la Revolutia de la 1848.

Cronologie

  • 1819, februarie - Se naste, in satul Bolintinul din Vale (judetul Ilfov), Dimitrie Bolintineanu, fiul macedoneanului Ienache Cosmad. "Parintii lui nu sunt nici vechi moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venita din Balcani, se pare, asezata de curand in tara, un fel de mosieri de clasa a treia, sau mai curand din clasa arendasilor" (Nicolae Iorga).
    • Stabilindu-se peste cativa ani in Bucuresti, viitorul poet urmeaza cursurile Colegiului Sfantul Sava, avand colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne si pe Al. Cretulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron.
  • 1842, 15 mai - Debuteaza in literatura cu poezia O fata tanara pe patul mortii, publicata de I.H. Radulescu in Curierul de ambe sexe; poezia este scrisa in spiritul epocii, evocand moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice.
  • 1845 - Pleaca la studii in strainatate, la Paris, avand o bursa oferita de Societatea literara.
  • 1847 - Apare, la Bucuresti, primul volum de versuri, Colectie din poeziile domnului D. Bolintineanu, cuprinzand elegii, balade istorice si balada fantastica Mihnea si baba.
  • 1848 -
    • Editeaza revista Poporul suveran, "gazeta politica si literara", la care colaboreaza Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac; articolele publicate aici pregatesc atmosfera revolutionara a momentului.
    • Intrucat revolutia burghezo-democratica a fost infranta, Bolintineanu este silit sa paraseasca tara impreuna cu alti conducatori ai miscarii si se stabileste la Paris, unde va participa la activitatile politice si culturale ale exilului.
  • 1851 - Poetul paraseste Parisul indreptandu-se spre casa, dar nu i se permite intrarea in tara; calatoreste prin Bulgaria, prin Constantinopol, Palestina, Egipt si Macedonia, scriind mai tarziu un memorial de calatorie de tinuta romantica.
  • 1855 -
    • 16 iulie/16 octombrie - In Romania literara a lui Alecsandri apare Manoil. Roman national.
    • Apare, sub ingrijirea lui G. Sion si cu prefata lui Radu Ionescu, volumul Poesii vechi si noua, structurat pe urmatoarele cicluri:
      • Elegii
      • Balade
      • Florile Bosforului
      • Epistole
      • Cantece
      • Poeme
  • 1858 - Publica volumul Legende sau Basme nationale in versuri; apar Melodii romane si proza memorialistica si de voiaj Calatorii pe Dunare si in Bulgaria dar si Cantarea Romaniei ,in versuri, toate tiparite la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov.
  • 1861 -
    • Apare volumul de satire Nemesis.
    • Se publica volumul Legende noui; apare romanul Elena. Roman original de datine politic si filosofic
  • 1863 -
    • Pentru a se intretine, incepe sa publice seria de "vieti" romantate ale unor personalitati istorice:
      • Viata lui Vlad Tepes si Mircea Voda cel Batran
      • Viata lui Stefan Voda cel Mare
      • Viata lui Mihai Viteazul
    • Publica volumul Calatorii la romanii din Macedonia.
  • 1864 - Apare in Dambovita un fragment din epopeea Traianida (neterminata).
  • 1865 - Se tipareste in doua volume intreaga productie poetica a lui D. Bolintineanu sub titlul Poesii de D. Bolintineanu atat cunoscute cat si inedite. Primul volum cuprinde ciclurile Florile Bosforului, Legende istorice, Basme, iar al doilea ciclurile Macedonele, Reverii, Diverse.
  • 1866 -
    • In traducerea autorului, apare la Paris volumul antologic Brises d'Orient.
    • toamna - Publica o noua culegere de satire intitulata Eumenidele sau Satire politice.
  • 1868 - Publica amplul poem de factura byroniana: Conrad: "Adevarat cantec de lebada inaintea caderii premature a noptii, poemul "Conrad" regrupeaza obsesiile si aprehensiunile autorului, insa decantate, trecute prin filtrul unei lucidati amare, de om obosit, pentru care viata s-a despuiat de iluzii (...) Destinul lui Conrad sta sub semnul nenorocului: e un exilat fara speranta, un bolnav incurabil, un indragostit rapus inainte de a-si implini pasiunea, un poet lipsit de satisfactia operei ..." (Paul Cornea).
  • 1869 - An fecund, poetul publica multe brosuri de popularizare a istoriei, cu note cetatenesti si politice.
  • 1870 - Apare volumul Menadele, care contine satire sociale si politice.
  • 20 august 1872 - Moare, la Bucuresti, Dimitrie Bolintineanu.

Biografie

Dimitrie Bolintineanu era macedonean aroman de origine, parintele lui, Ienache Cosmad, a venit in tara din Ohrida. In putini ani ai tatalui sau, Ienache, acesta isi facu in Valahia o situatie acceptabila. Arendas, mic proprietar, apoi subprefect, cu resedinta la Bolintin, sat aproape de Bucuresti; el nu apuca sa-i lase celui de al doilea nascut, Dimitrie, o avere care sa-l scuteasca de griji.

Orfan de ambii parinti inca din 1831, tanarul a fost crescut de rude mai avute. Se sustine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe functionaresti. In 1841 era copist la Secretariatul de Stat, in 1843 - secretar la departamentul "pricinilor suditesti". Printr-un misterios concurs de imprejurari, e ridicat, in 1844, la rangul de pitar. Faptul ca publicase in 1842 admirabila poema "O fata tanara pe patul mortii", prezentata elogios de Ion Heliade Radulescu (si invocata mai tarziu de Mihai Eminescu in Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul "O fata tanara pe patul mortii" era o imitatie dupa "La jeune captive" ("Tanara prizoniera"), de André Chénier, si a fost publicat in "Curierul de ambe sexe".

La fel ca alti pasoptisti, tanarul nu se trudi prea mult sa intre in gratiile principelui. Inima il tragea mai curand spre lumea care "va sa vina". Cooptat in Fratia si in Asociatia literara, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.

In acel timp se formase in Bucuresti Asociatia literara, sprijinita de fratii Alexandru si Stefan Golescu care il trimisera pe la sfarsitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris in 1845, cu o bursa din partea Asociatiei literare, audiaza si el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet si Adam Mickiewicz. Nu traieste decat pentru Revolutia pe care o presimte. Cand aceasta izbucni la Paris, in februarie 1848, tinerii studiosi hotarara sa se intoarca in tara. Conjuratii ii dadura un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revolutionarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu sa faca. Aga politiei, Ion Manu, il "mirosise" si, refuzandu-i pasaportul pentru Moldova, il amenintase cu un arest la "manastire". Ar fi avut, poate, parte de el, daca nu izbucnea revolutia...

Participant la revolutia pasoptista

La 1848 revolutia a adus o explozie gazetareasca. Daca C.A. Rosetti scosese, imediat dupa izbanda, "Pruncul roman", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mica, de patru pagini, cu doar doua coloane pe fiecare fata, dar redactorul sef avea proiecte mari. Ar fi vrut sa tipareasca un "jurnal al intereselor democratice si al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.

Izbucnind revolutia din 1848, reveni in tara si redacta impreuna cu Nicolae Balcescu, Cezar Bolliac s. a. "Poporul suveran", dar - cazand revolutia - a fost exilat si se duse in Transilvania, apoi la Constantinopol si, in sfarsit, la Paris ca sa-si continue studiile intrerupte.

Exilul

Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedra de literatura romana la Iasi, dar Poarta nu i-a permis intrarea in tara, iar atunci a facut calatorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate in publicatiuni diverse, care cuprind adesea pagini pline de interes si scrise cu multa caldura.

Intorcandu-se in tara la 1859, intra in politica si deveni ministru de externe, culte si instructiune publica. Prin staruintele lui, ale lui Costache Negri si ale lui V. A. Urechia, sunt infiintate primele scoli la romanii macedoneni.

Boala si moartea

In prima jumatate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu calatoreste la Paris. I se reediteaza cateva dintre biografiile istorice. Tipareste culegerea de satire Menadele si volumul de poezii Plangerile Romaniei. Colaboreaza, pana in aprile, la Romanul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav, e silit sa-si intrerupa munca. In 1871, boala lui Bolintineanu se agraveaza. Poetul este sarac. Pensia pe care o primea intra in buzunarele creditorilor. Oficialitatea refuza sa-i acorde ajutor. In aprilie este organizata, din initiativa lui George Sion, o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. La 28 aprilie are loc un spectacol la Teatrul National din Bucuresti, in beneficiul fostului membru al Comisiei teatrale. La 25 iunie, un grup de deputati (printre care si Cezar Bolliac) propune Camerei votarea unei recompense nationale "pentru bunul nostru poet Dimitrie Bolintineanu, carele se afla lipsit de existenta de toate zilele". Trimisa spre studiu la sectiuni, propunerea a ramas ingropata in dosare. Poetul este internat la Spitalul Pantelimon. In condica de inregistrare a bolnavilor a fost notat: "Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Culte, intrat fara haine". 1872 In martie are loc tragerea loteriei initiate in 1871 de George Sion. Cartile lui Bolintineanu au fost castigate de V. Alecsandri, dulapul bibliotecii - de C. Negri, iar celelalte mobile - de catre Catinca Bals. Alecsandri si Negri au cerut ca obiectele ce le reveneau lor sa ramana in continuare ale lui Bolintineanu. In dimineata zilei de 20 august, acesta inceteaza din viata in spital. Este inmormantat la Bolintinul din Vale.

Opera poetica

Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult atat in proza cat si in versuri. Opera sa poetica cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele si Reveriile.

Legendele istorice

Legendele sunt poezii narative, dar cu un insemnat element liric (in felul baladelor germane ale lui Uhland). Diferite subiecte istorice, aflate in cronicari (mai ales in Neculce) sau imaginate, sunt dezvoltate in versuri de o perfecta corectitudine, in care se vede multa simtire si o mare iubire de tara. Acestea l-au facut popular si multe din cugetarile exprimate intr-un stil sententios au devenit niste maxime foarte des intrebuintate.

Astfel ne-a aratat patriotismul femeii romane dus pana la sublim in persoana mumei lui Stefan cel Mare; a cantat sentimentul datoriei care ducea pe roman pana la moarte; ne-a infatisat nobletea caracterului lui Mircea cel Batran, care nu vrea sa pedepseasca pe soli, dar nici sa incheie o pace rusinoasa; a vestejit pe cei ce se fac uneltele tiranilor:
Cei ce rabda jugul si-a trai mai vor
Merita sa-l poarte spre rusinea lor

A laudat devotamentul si pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-si vinde sculele ca sa termine manastirea Argesului. A scos din nou la iveala testamentul lui Stefan, care zicea ca mai bine tara s-ar face un mormant decat neamul sa traiasca in robie.

A facut cea mai frumoasa urare pentru patria sa:
Viitor de aur tara noastra are
Si prevad prin secoli a ei inaltare.

Andreiu sau luarea Nicopolei de romani si Sorin sau taierea boierilor la Targoviste sunt doua naratiuni in care nu subiectul istoric formeaza partea principala, ci un subiect imaginat.

Sorin este o compunere pe jumatate epica, pe jumatate dramatica. Ea se incepe printr-un prolog, in care Herman, medicul curtii, dezvolta ideea neputintei omenesti de a patrunde tainele firii, idee inspirata dupa Faust a lui Goethe. Partea de la inceput are prea multe descrieri inutile, iar partea de la urma trece prea repede asupra intamplarilor. Si Sorin moare, ducandu-se la inchisoare, ca sa scape pe altul, iar o fata care il iubea, se arunca in apa.

Florile Bosforului

Florile Bosforului cuprind poezii lirice si narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu frumusetile naturii la Constantinopol, frumusetea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita viata a cadanelor, amorurile lor descoperite si pedepsite cu cele mai grozave morti, targurile de sclave etc. Amorul si gelozia formeaza fondul mai tuturor acestor poezii, scrise intr-o limba foarte armonioasa. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpati, Leili, istoria unei jertfe pentru amor.

Basme

Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, in care miraculosul joaca un rol insemnat, chiar daca sunt amestecate si personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea si Baba, a carui dezvoltare nu e destul de lamurita, dar cuprinde versuri frumoase si acel blestem foarte important in literatura noastra, care - ca si Grui Sanger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alaturi de modelele de imprecatiuni din literaturile straine, cum e al Camiliei din Horaces s. a.

Macedonele

Macedonele ne descriu frumusetile din tarile locuite de macedoneni si ne povestesc intamplari din viata lor. In general personajele sunt pastori si pastorite. Cele mai insemnate: Romanele din Cavala - Samarina.

Reverii

Sub numele de Reverii a adunat poeziile sale pur lirice si anume elegiile sale, care prin frumusetea versurilor si prin sentimentele triste ce inspira au fost foarte pretuite. Din acestea fac parte: O fata tanara pe patul mortii - Plangerile poetului roman - Scopul omului - Un tanar roman mort in strainatate si altele.

Opinia contemporanilor

Aceste diferite grupari sunt cele mai bune lucrari ale lui Bolintineanu. Valoarea lor a fost privita in mod foarte deosebit de critici. Unii au admirat fara rezerva tot ce a scris el, cum este Aron Densusianu, care-l crede cel mai mare poet liric al nostru alaturi de Muresanu; altii i-au tagaduit orice valoare, cum face Nicolae Iorga in Istoria literaturii. E drept ca Bolintineanu se citeste din ce in ce mai putin si impresia ce ne produc legendele sale este foarte deosebita de cea produsa generatiei de la 1848. Tablourile sale nu au destul relief, iar elementul narativ este foarte slab, iar in locu-i sunt discursuri si maxime. S-ar putea zice ca planul tuturor poeziilor de acest fel se poate reduce la un tip: o scurta descriere, un discurs sau doua . Limba insasi, in care sunt multe neologisme si cuvinte savante, precum si prea multe diminutive, face ca poeziile acestea sa fie in mare parte monotone. Un merit sigur are Bolintineanu: mestesugul de a face versuri. Versurile sale sunt mult mai bine reusite, vorbim in special de ritm, decat ale tuturor poetilor anteriori si contemporani. Poate ca aceasta calitate, cum si maximele patriotice din scrierile sale, i-au asigurat succesul in prima parte a activitatii sale.

Incercari literare

Epopei

Si-a incercat talentul si in epopee si ne-a dat Traianida, poema in sapte canturi in care voieste sa celebreze colonizarea Daciei, dar conditiunile epopeii lipsesc. Cu atat mai mult se vede lipsa lor in poema Conrad, unde eroul principal e chiar poetul si unde la tot pasul sunt intercalate poezii lirice. Evident modelul trebuie cautat la lordul Byron.

Dramaturgie

Si-a incercat talentul si in dramaturgie si ne da o serie de drame istorice, parte in proza, parte in versuri, in care actiunea e rau condusa si interesul slab. Astfel: Mihai condamnat la moarte, - Stefan Gheorghe Voda sau voi face doamnei tale ce ai facut jupanesei mele, - Lapusneanu, dupa nuvela lui Costache Negruzzi, - Marirea si uciderea lui Mihai etc.

Romane

Si-a incercat talentul si in roman si ne da Manoil, in scrisori si Elena, inspirat din romane franceze si plin de declamatiuni si cu caractere nenaturale.

Satire si fabule

Si-a incercat talentul in satira si fabula, dar nu izbuteste. Lucrarile acestea seamana mai mult cu articole de ziar decat cu poezii. Mai toate au un ton personal, iar cele generale sunt abstracte, declamatorii si uneori indecente. Colectiile se numesc Eumenidele, Bolintineadele, Nemesis, un fel de ziare sau reviste. Evident acestea satire il vor fi influentat pe Mihai Eminescu.

Cele mai bune dintre satire sunt:

  • Doua Tombatere in care ne infatiseaza doi boieri vechi nemultumiti cu starea de lucruri de sub Cuza;
  • Avocatii, in care satirizeaza pe avocati;
  • Mihai Viteazul in rai, o satira la adresa societatii de atunci;
  • Catre Ion Ghica, contra partidelor politice.